Pestera de gheata
In perioada zilei mele de nastere am fost cu fostii-fostii colegi la Predeal la pensiunea la care mergem noi de obicei. Evident ca am vrut sa facem un traseu micut, 15 minute pana la masina si inapoi dar colegii mei au ars-o aiurea ca de obicei.
Daca pana si pana la 3 Brazi ei au obosit, ce sa mai vorbim de traseul facut de noi. Noi fiind: eu, Gina si Larisa, trio formidabil. Am fost la pestera de gheata, din nou, pentru ca data trecuta, Lari nu a fost. Traseu lejer pentru oameni ca noi, totusi are trei portiuni de urcus destul de nasoale: prima imediat cum se desparte drumul de cel la 7 scari, a doua portiune prin padure la un moment dat, si a treia la sirul stancilor.
Am ajuns si la pestera de gheata cu intarziere de 30 de minute, acceptabila. Eram si echipat sa intru mai mult ca data trecuta, pentru ca la un moment dat se face intuneric bezna in pestera. Din pacate nu am avut cu cine. Imi trebuie inca o persoana de genul masculin sa intru mai departe in pestera. Am intrat prima data cu Lari si am iesit cam in 15 minute. Timp normal. Cu Gina in schimb a fost de coma. Fiecare miscare era analizata si rasanalizata de parca faceam operatie pe creier. 1 ora am stat in pestera si nici macar nu am mers pana unde se poate merge. Am filmat operatiunea si cred ca o sa o pun pe Youtube , sa vad daca ma lasa “elementul negativ”.
Si ar mai fi si niste poze dar sa vad daca mai stiu cum sa le urc.
One Response to “Pestera de gheata”
By webdesignneamtro on Jan 13, 2010
Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!